Monday, December 19, 2011

SĂRBĂTOAREA CRĂCIUNULUI ÎN SONORITĂŢI ORCHESTRALE

ANUL / YEAR I / Nr. 3 / 2011. 10.-12.
Rubrica / Box: Articole - Studii / Articles - Studies


2011.12.18. Duminică / Sunday
Autor / Author: Evanthia-Maria Marta
Lect.univ. Dr. Universitatea din Oradea - Facultatea de Arte


 

SĂRBĂTOAREA CRĂCIUNULUI ÎN SONORITĂŢI ORCHESTRALE
 
CHRISTMAS CELEBRATION IN ORCHESTRAL SOUNDS

 

Evanthia-Maria Marta

           
           
Abstract: It is particularly important to encourage any initiative to bring best young musicians in performing activities. The guidance of such artists in training involves the very good musical preparation of the Coordinator, pedagogical tact on its part, the choice of a quality and attractive repertoire. The orchestra of the Faculty of Arts of the University of Oradea is increasingly more popularity locally and earned the appreciation of the important composers of contemporary music landscape due to the support of some concerts of high interpretive outfit. Student work is coordinated by the young conductor Tudor Ciupeiu, preparer at the Faculty of Arts from Oradea, a musician who despite his age proves a real maturity both in concept and ability's interpretive exuberance amounted to communicate with his young collaborators. This article outlines some of the beautiful results obtained by the student orchestra of the University of Oradea, including an interview that the young and precious composer Şerban Marcu had kindly given to us in connection with the orchestral concerts in December 2011. I hope also that the reputation of this assembly to conquer new cultural spaces in the country and even abroad.

            Keywords: Student orchestra; Christmas concert; carols; correct interpretive exuberance amounted; first audition; interview with Șerban Marcu

Apariţia scenică a orchestrei Facultăţii de Arte a Universităţii din Oradea a devenit un moment aşteptat cu drag, atât de studenţii care formează acest ansamblu, cât şi de publicul orădean meloman care a asistat la mai multe evenimente similare. Acest lucru se datorează într-o mare măsură noii traiectorii în concepţia interpretativă a orchestrei studenţeşti, pe care a imprimat-o tânărul şi promiţătorul dirijor Tudor Ciupeiu, care se află de patru ani la conducerea ei şi care reuşeşte de fiecare dată să obţină rezultate demne de elogiat. Afirm fără sfială acest lucru întrucât mă gândesc la munca susţinută care se regăseşte în culisele unui concert de acest gen, având în vedere problemele cu care se confruntă un dirijor care coordonează o orchestră “de şcoală”, instruind tineri cu puţină experienţă a intepretării într-un ansamblu, ei având nivele de pregătire diferind de la individ la individ şi de la o generaţie la alta şi care activează o perioadă limitată la stagiul universitar, trebuind depăşite dificultăţi de omogenizare intonatională, a partidelor, fiind necesare strategii de transfer al cunoştinţelor şi informaţiilor de ordin muzical – stilistic, estetic etc. – adaptate nivelului de înţelegere al acestor tineri. Am menţionat doar câteva din principalele aspecte ale contextului de lucru în care se încumetă mulți hărăziţi în domeniul dirijatului, însă doar cei înzestraţi cu talent pedagogic pe lângă harul muzical cunosc adevăratul succes.

            Tactica dirijorului Tudor Ciupeiu de a alege repertoriul răspunde nu doar unor cerinţe ale programei universitare, dar, pe lângă lucrări de notorietate care sunt recomandate pentru a fi asimilate pe perioada anilor de studenţie, membrii tinerei orchestre sunt încurajaţi să ia contact cu lucrări mai puţin cunoscute sau care sunt rar auzite şi chiar lucrări interpretate în primă audiţie. Aş menţiona câteva asemenea lucrări care – alături de ópusuri consacrate precum Uvertura Coriolan de Beethoven, Simfonia a II-a de Schubert, Simfonia nr. 40, în sol minor KV550 de W.A. Mozart, Concert pentru 2 viori, în re minor BWV 1043 ş.a. – au constituit suprize plăcute pentru publicul orădean: Concert pentru orchestră de coarde nr. 1 de Sigismund Toduţă, Dans de Valentin Doni (dirijor al Filarmonicii din Bacău; această piesă aflându-se la o primă audiţie în Oradea, a obţinut felicitările compozitorului care, ascultând înregistrarea interpretării, a recunoscut valoarea şi maturitatea viziunii intepretative, în pofida tinereţii muzicienilor orădeni), Simfonia simplă de B. Britten, Concert pentru marimbă şi orchestră de N. Rosauro, Codex Caioni de Dan Voiculescu, Cântece româneşti de Crăciun de Béla Bartók sau Ciclul …pe crângu ceriului, pe număru stelelor de  Şerban Marcu. Adăugăm la acestea numeroase colaborări ale orchestrei şi corului Facultăţii de Arte a Universităţii din Oradea întru realizarea interpretativă a unor lucrări vocal-simfonice din creaţia compozitorului Francisc Hubic, dar şi din creaţia clasică. Deasemenea există preocuparea pentru includerea unor creaţii adecvate diverselor ocazii, precum regăsim în programul a două concerte susţinute în luna decembrie a anului 2011, care vin în întâmpinarea sărbătorilor de iarnă.

Constituie o reuşită şi interpretarea din datele de 18 decembrie 2011 (la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului - Oradea), respectiv 19 decembrie 2011 (în Sala Studio a Liceului de Arta-Oradea) a unui program complex, destinat în principal orchestrei de coarde – având în vedere primele trei lucrări ale repertoriului prezentat – care, cu excepţia Dublului concert în re minor, BWV 1043, de J. S. Bach, respectiv Seara la secui de Béla Bartók, aduce în faţa auditoriului lucrări inedite, precum Suita din Codex Caioni de Dan Voiculescu, Cântece româneşti de Crăciun de Béla Bartók şi un ciclu al tânărului compozitor Şerban Marcu, intitulat …pe crângu ceriului, pe număru stelelor (pe melodiile unor colinde din Neamtţ), lucrare oferită în primă audiţie publicului orădean. Solistele dublului concert bachian sunt Andrada Ciupeiu – preparator universitar la Facultatea de Arte din Oradea – şi Alexandra Darolţi – profesoară de vioară la Liceul de Artă-Oradea, ambele absolvente ale Liceului de Artă-Oradea şi mai apoi ale Academiei de Muzică “Gh. Dima” din Cluj-Napoca, la specializarea Interpretare instrumentală – vioară, atât ca studii de licenţă cât şi de masterat. Publicul le-a urmărit evoluţia interpretativă cu mare interes şi pot afirma că aşteptările au fost pe deplin răsplătite. Acurateţea sunetelor şi grija pentru detaliile discursului polifonic caracterizat în primul rând prin echilibrul permanent al dialogului solistic, respectarea stilului, al logicii frazării şi utilizarea modalităţilor tipice de atac sunt câteva din atributele interpretării celor doua violoniste. Dialogul orchestrei şi al solistelor, respectiv comuniunea în momentele tutti s-a realizat în acelaşi spirit de respect pentru stilul concerto-ului bachian.

            Consideraţiile privind cele două evenimente orchestrale cărora le-am consacrat prezentul articol se pot desprinde în cele ce urmează, întrucât am fericita ocazie să redau opinia compozitorului Şerban Marcu într-un interviu pe care a avut amabilitatea să ni-l acorde, atât în ceea ce priveşte interpretarea lucrării domniei sale cât şi asupra concertelor, în ansamblu.

Evanthia Marta: În primul rând doresc să vă felicit pentru realizarea acestei lucrări care la Oradea s-a cântat în primă audiţie, fiind şi în ceea ce mă priveşte o premieră. Abordarea unei compoziţii noi naşte emoţii atât pentru compozitor – existând riscul unei interpretări mai modeste care poate umbri o creaţie de valoare – cât şi pentru interpreţi, care sunt curioşi să afle dacă rezultatul muncii lor este pe măsura aşteptărilor autorului. Aş dori pentru început să ne spuneţi câteva cuvinte referitoare la determinanţii alegerii sursei folclorice, care stau la baza concepţiei lucrării – o lucrare eminamente instrumentală, bazată pe melodiile unor colinde din Neamţ – precum şi la cerinţele personale privind o interpretare adecvată.

            Şerban Marcu: Doresc şi eu, tot în primul rând, să vă mulţumesc pentru felicitări şi să-mi exprim părerea de rău pentru faptul că n-am putut să mă număr printre spectatorii acestui concert. Lucrarea ... pe crângu ceriului, pe număru stelelor a fost scrisă la rugămintea unui drag profesor, domnul Ioan Haplea, coleg cu mine la Academia de Muzică, cu prilejul unei săptămâni de popularizare a folclorului românesc care a avut loc în Elveţia, într-o mică localitate de munte, Cabbiolo. Colindele selectate spre a fi integrate în lucrarea mea fac parte dintr-o amplă culegere de folclor, alcătuită de etnomuzicologii Doina şi Ioan Haplea şi de etnologul Ion H. Ciubotaru. De ce aceste colinde şi nu altele, dintr-un corpus de 55... asta e greu de spus, nici eu nu ştiu. La fiecare dintre ele am fost sedus, probabil, de „ceva” greu de descris, „ceva” care mi s-a lipit de suflet. Legat de a doua parte a întrebării, cerinţele mele personale, oricare ar fi ele, nu pot influenţa nivelul interpretării unei lucrări. Am avut parte şi de interpretări mai reuşite, şi de altele mai modeste, dar un lucru pot spune cu certitudine: ceea ce îmi doresc cel mai mult atunci când se întâmplă să mi se cânte o lucrare este legătura sufletească dintre interpret şi piesă. Prefer o piesă cântată cu imperfecţiuni, dar care rezonează de bucuria interpretării ei unei variante mai apropiată de ceea ce e scris în partitură, dar care respiră (chiar şi în măsură mică) indiferenţă şi grabă.

E. M.: Care este impresia pe care v-a generat-o interpretarea orchestrei studenţeşti care, trebuie sa adaug, a cooptat şi elevi de la Liceul de Artă-Oradea, deci, iată, o formaţie foarte “crudă” din punct de vedere al experienţei interpretative de ansamblu? Aici revine rolul dirijorului de a-i călăuzi pe interpreţi spre înţelegerea intenţiilor creatoare. A existat în prealabil o colaborare – un dialog – de documentare între dirijor şi dumneavoastră în perioada de pregatire a concertului? Care sunt aspectele cele mai reuşite şi unde era nevoie de mai multă atenţie şi sârguinţă?

            Ş. M.: Mă bucur că mă întrebaţi asta, pentru că am prilejul să laud deopotrivă dirijorul şi ansamblul pe care îl conduce. Am ascultat cu emoţie înregistrările celor două concerte şi m-am bucurat să văd în spatele a ceea ce publicul a avut prilejul să audă mult talent şi multă muncă. Lucrarea nu este extrem de dificilă, dar nu este nici simplă şi pune o serie de probleme, în primul rând de ordin ritmic. M-am bucurat, de asemenea (şi cred că nu mă înşel), simţind multă căldură în felul cum aceşti tineri (unii nefamiliarizaţi nici cu muzicile mai noi, nici cu cântatul în ansamblu) s-au apropiat de această piesă. Aici trebuie subliniat în primul rând meritul dirijorului, care a reuşit să tălmăcească în limba interpreţilor „versurile” acestei muzici, conţinutul acesteia. Sigur că am dialogat cu Tudor Ciupeiu în perioada prealabilă concertului: el propunea ultilizarea partidelor de coarde în locul instrumentelor solo (care erau indicate în partitură). Înlocuirea soliştilor (utilizaţi în prima audiţie elveţiană din raţiuni mai degrabă practice decât muzicale) cu partidele de coarde au adus un plus de densitate foarte benefic lucrării. Doresc să-i felicit călduros atât pe dirijorul Tudor Ciupeiu cât şi instrumentişti şi să le mulţumesc pentru acest minunat cadou de Crăciun.

E. M.: Intenţionaţi să mai încredinţaţi şi alte lucrări pentru a fi interpretate de orchestra studenţească a Facultăţii de Arte de la Universitatea din Oradea, sub bagheta lui Tudor Ciupeiu?

            Ş. M.:  Nu am deocamdată în agenda de lucru o asemenea lucrare, dar cred că colaborarea cu acest ansamblu admirabil condus de către tânărul meu coleg, odată începută, va continua. Este o colaborare onorantă pentru mine şi doresc acestei tinere orchestre multe proiecte frumoase, alături de dirijorul Tudor Ciupeiu.

E. M.: Profit de prilej pentru a afla părerea asupra concertului în general. Ce ne puteţi spune despre alegerea repertoriului şi ce anume v-a impresionat cel mai mult?

            Ş. M.: Mărturisesc fără ezitare că cea mai mare bucurie mi-a adus-o interpretarea Suitei din Codex Caioni a compozitorului Dan Voiculescu, un om extraordinar care a plecat dintre noi mult prea devreme şi a cărui muzică pare să fie într-un con de umbră. Auzisem această suită cu mulţi ani în urmă, cântată de către Filarmonica din Braşov, şi reîntâlnirea cu ea, într-o variantă bine articulată, mi-a făcut multă plăcere. Nu vreau să nedreptăţesc însă celelalte lucrări de pe afiş: fiecare este o bijuterie. De altfel, alegerea repertoriului denotă, după părerea mea, preocupare pentru aducerea pe scena de concert pe de-o parte a unor lucrări mai puţin cunoscute (exceptând Dublul concert al lui Bach, după cum spuneaţi şi dumneavoastră), şi pe de altă parte a unor lucrări substanţiale, consistente dar nu greu de digerat, lucrări care evită facilul, comercialul şi succesul obţinut uşor, şi familiarizează publicul orădean cu muzica de calitate.

E. M.: Vă mulţumesc şi vă doresc mult succes în tot ceea ce vă propuneţi!
 
Aşadar, dispunem de o valoroasă confirmare a bunei impresii pe care am avut-o ascultând concertele de Crăciun ale orchestrei conduse de Tudor Ciupeiu şi, aşa cum spunea maestrul Şerban Marcu, ele au constituit un frumos cadou de Crăciun.