ANUL / YEAR II /
Nr. 5 / 2012. 04.-06.
Rubrica / Box: Articole
- Studii / Articles - Studies / 25
2012.04.03. Vineri
/ Friday Sesiunea de comunicări ştiinţificie "Qvo vadis arta?" -
26-27 mai 2010
Autor / Author:
Luminiţa Gorea Lect.univ. Dr. Universitatea din Oradea - Facultatea de Arte
Redactor /
Editor: Anca Spătar Lect.univ. Dr. Universitatea din Oradea - Facultatea de
Arte
RĂSPÂNTII ALE
ARTEI MUZICALE
CROSSROADS IN
MUSICAL ART
CROSSROADS IN MUSICAL ART
Luminiţa Gorea
Abstract: Music utility in the 21st century turns up more and more
on every day activities, the sound and the word, separated or together, used in
multiple forms, have each time a stronger impact on masses. Also the
“classical” art of the previous eras (baroque, clasicism, romanticism) have a
frequent utility in fields like biology, horticulture, agriculture, medicine,
producing benefits and being used as a stimulus for making certain activities
more effective. The contemporary musical art, framed in most cases in aesthetic categories like the grotesque
and the tragicism, should be redirected to the other extreme such as the
beautiful and the sublime in order to integrate it into the general trend of
evolution imposed by the direction taken by other sciences.
Keywords: The contemporary musical art, utility, using music, benefits,
direction, evolution
Studiind impactul artei muzicale asupra unor aspecte
variate din viaţa cotidiană de la confluenţa secolelor XX-XXI, vom constata că
există o preocupare din ce în ce mai intensă de a utiliza această artă în
domenii diferite ale ştiinţei, cu scopul de a stimula într-un sens pozitiv
anumite activităţi sau procese biologice.
Fără a ne referi la activităţi care utilizează doar
materialul sonor comun artei muzicale, respectiv sunetul sau cuvântul (vezi
sonicitatea cu aplicaţii multiple ca transmisia sonică la avioane şi nave sau
pompajul sonic la sondele de mare adâncime, sau metode de psihoterapie şi
dezvoltare personală - NLP), care cunosc deja o răspândire din ce în ce mai
mare, în cele ce urmează ne vom referi doar la impactul pe care îl are arta
muzicală în viaţa noastră cotidiană. Şi nu ne vom referi la binecunoscutul
aspect al receptării ei în mediul şi în condiţiile normale de concert, ci la
aspecte particulare, în care arta
muzicală este folosită în alte medii, cu scopuri bine determinate. Este vorba
aici, de potenţialul artei sonore, care multora nu le este pe deplin cunoscut,
iar cei care îl studiază descoperă noi potenţe şi implicit aplicaţii ale acesui
potenţial în viaţa cotidiană, în mediul înconjurător, în domenii din ce în ce
mai variate.
Deşi meloterapia a luat o mare amploare la acest
început de secol, existând în special din partea medicilor şi a
psihoterapeuţilor o preocupare din ce în ce mai intensă a acestora pentru
efectele psihologice ale artei muzicale, mai există încă, o seamă de cercetători
din alte domenii ale ştiinţei preocupaţi de acţiunile pe care muzica sau undele
sonore le produc asupra altor medii (vii sau inerte).
Astfel,
Corneliu Cezar, preocupat de acţiunea pe care muzica o exercită asupra lumii
înconjurătoare, în special asupra plantelor, animalelor şi în tratarea anumitor
boli, abordează tema în funcţie de nivelul de acţiune al undelor sonore,
pornind de la nivelul atomic şi molecular al materiei inerte până la cel al
comportamentului unor subiecţi umani. Constatând însă marea amploare a întregii
acţiuni, el se restrânge în cartea sa intitulată Introducere în sonologie la o prezentare a acţiunii muzicii la
nivelele fizico-chimic, biologic şi psihologic, scoţând în evidenţă două
categorii de fenomene. Unele dintre acestea se referă la acţiunea undelor
sonore asupra unui anumit câmp al realităţii şi fac obiectul sinergeticii, o
ştiinţă interdisciplinară care studiază
fenomenele cooperative, de interacţiune şi conlucrare între obiecte şi procese
de natură diferită. Altele, exprimă un anumit izomorfism între lumea
sonorităţilor, care se răsfrânge asupra lumii înconjurătoare, sau între părţi
ale celor două lumi.
În lumea de astăzi, în care întreaga creaţie e privită
ca o diversitate de energii organizate în funcţie de frecvenţe diferite,
trebuie avut în vedere că şi muzica reprezintă o organizare de unde
vibraţionale cu frecvenţe diferite, care interacţionează în primul rând cu
celelalte forme de viaţă - vegetale sau animale - a căror stare sau chiar
evoluţie o pot afecta, sau interacţionează cu forme ale materiei inerte asupra
cărora pot avea de asemenea diverse efecte. Deci, trebuie conştientizată
această putere a muzicii, a cărei beneficitate parţială e cunoscută, dar dacă
s-ar cunoaşte şi partea negativă a acesteia, poate alta ar fi atitudinea omului
secolului XXI. În altă ordine de idei, şi artiştii, dacă ar avea mai multe date
despre efectele pe care arta lor le poate produce asupra mediului înconjurător,
în afara sălii de concert, ar realiza o cotitură în toate domeniile artei, fiind
posibil să ne ajutăm în evoluţia noastră de viitoarea artă, care în acest
moment se află la o mare răspântie.
Modul în care a fost privită arta muzicală până acum,
atât de către muzicieni cât şi de către oamenii de ştiinţă, este reflectat în
mod direct de George Constantinescu, cercetător al energiei sunetului, cel care
a creat o nouă ştiinţă de mare viitor – sonicitatea - care are drept scop
aplicarea energiei sonore într-un lanţ extins de domenii.
“…Ar părea că muzica nu are ce căuta în chestiuni de
maşini, locomotive, automobile şi alte aplicaţii ale ştiinţei sonice, spunea
creatorul ştiinţei sonicităţii, George Constantinescu. Sînt, de altfel, mulţi
care obişnuiesc a separa arta de ştiinţă şi sînt şi mai mulţi aceia care
pretind că, pentru a fi om de ştiinţă, trebuie neapărat să stai închis într-un
laborator cu sticle sau maşini, iar dacă vrei să studiezi o problemă de
fizică-matematică, nu e absolut necesar să te ocupi de Haydn, Beethoven sau
Mozart”. (1)
Pe de altă parte, iată ce declara Stravinski în 1967:
“Sunetele prin ele însele pot fi estetice sau cel
puţin plăcute sau neplăcute, dar pentru mine ele nu sunt decât material pentru
muzică. Ele au, de asemenea, o altă întrebuinţare şi încă una fascinantă, în
noul domeniu audio-analgezic. Dar un compozitor nu este prin intenţie un
terapeut muzical” (2).
Avea perfectă dreptate Stravinsky, dar din punct de
vedere estetic, dacă am face o analiză a lucrărilor de artă contemporană, un
mare procent dintre acestea s-ar încadra în categorii estetice ca grotescul sau
tragicul. Ori, tendinţele compozitorilor sau orientarea lor spre anumite
categorii estetice poate fi şi ea impusă de mentalitatea vremurilor trăite.
Iată ce declară Corneliu Cezar, autorul cărţii Introducere în sonologie: “Formalizarea
creaţiei muzicale conform procedeelor conceptual tipice lanţului
SCHÖNBERG-BOULEZ-XENAKIS (ş.a.) reprezintă, după părerea mea, o cedare la
presiunea exercitată de ştiinţă, însă pe o direcţie care nu reprezintă decât o
falsificare atât a ştiinţei cât şi a artei. Nu sub acest aspect muzica poate
deveni astăzi o disciplină eficientă mai mult decît în plan restrâns
socio-cultural. Sonologia, în cercetarea completă a domeniilor de acţiune a
undelor sonore asupra nivelelor fizico-chimic, biologic şi psihologic nu
propune artei muzicale sisteme formale extrinseci pe care să le “transcrie” în
sunete, nici condiţionarea valorii în funcţie exclusivă de contribuţia unor
personalităţi unicat, ci caută tocmai legităţi intrinseci atât obiective cât şi
subiective care stau la baza acţiunii undelor sonore la fiecare nivel
ontologic, în parte.
Contribuţia personală a creatorilor citaţi, ca
şi a unei pleiade întregi de compozitori de convingeri “structuraliste”, la
direcţionarea artei muzicale, efortul şi opţiunea lor radicală fac totuşi din
ei, într-un sens, predecesori ai Sonologiei.” (3)
Aşadar, de ce
să nu ne bucurăm de o artă în care să predomine frumosul şi sublimul, în loc de
tragic şi grotesc? De aceea considerăm ca fiind deosebit de importantă
conştientizarea impactului, dar mai ales a potenţialului, nebănuit de către
unii, pe care muzica îl are asupra mediului înconjurător. Credem că un rol
important în acest sens îl are mediatizarea acestor potenţe şi influenţe pe
care muzica le poate avea asupra vieţii noastre, în funcţie de modul în care
este folosită.
Acest lucru implică în primul rând informarea celor
care au ca obiect al muncii lor muzica, a muzicienilor, fie ei creatori, fie
formatori (profesori), fie alte categorii (interpreţi, directori de case de
discuri, realizatori de emisiuni muzicale ş.a.).
Însuşirea conştientă a acestui potenţial al artei
muzicale este deosebit de importantă, deoarece, cunoscând impactul pe care
muzica îl are asupra tot ceea ce ne înconjoară, trecând peste scopul strict al
artei de a impresiona publicul şi de a-i
releva anumite categorii estetice, se întrevede posibilitatea direcţionării în
viitor a artei, şi în speţă a artei muzicale, către o artă cu potenţial nou, o
artă ale cărei beneficii pot trece dincolo de mediul ei strict de manifestare,
o artă a cărei exploatare să aducă satisfacţii nu doar în planul estetic, ci şi
în plan social, fizic sau psihic, în reglarea unor procese fizico-chimice, la
stabilirea unor echilibre fiziologice sau neuro-psihice.
Ne bazăm aceste prezumţii pe cercetările care s-au făcut
până în prezent, atât pe subiecţi umani, cât şi pe plante, şi care au dovedit
clar influenţele pe care muzica le are asupra acestor organisme vii, care se
manifestă la nivelul proceselor fundamentale care guvernează viaţa. Spicuim
câteva idei din Cuvântul introductiv scris de Eugen Celan în cartea mai sus
citată a lui Corneliu Cezar: “Structurile biologice care populează Terra, aşa
cum le cunoaştem azi, au apărut, s-au dezvoltat, trăiesc şi vor continua să
existe într-un “ocean” penetrate de radiaţii. Din acest punct de vedere,
domeniul spectral al radiaţiilor acustice - şi în particular cele muzicale -
exercită o influenţă atât de mare asupra vieţuitoarelor, încât implicaţiile lor
încep de abia acum să fie decopertate în faţa ochilor noştri.
Fără a exagera, se poate afirma că în cazul
organismelor superioare prezenţa acestor radiaţii este nu numai eficientă ci
chiar vitală, evident între coordonatele unei “homeostazii acustice”.(…)
Iată de ce, încercarea de a pătrunde în intimitatea
mecanismelor de acţiune a radiaţiilor sonice asupra structurilor vii este o
întreprindere necesară dar în acelaşi timp temerară.” (4) Prin acest discurs, nu dorim să facem o
mediatizare a folosirii muzicii în scopuri terapeutice, lăsăm acest lucru în
seama muzicoterapeuţilor, nici să includem muzica în categoria ştiinţelor, posibilitate
existentă în cazul în care considerăm ca ştiinţă acel “ansamblu sistematic de
cunoştinţe veridice despre realitatea obiectivă (natură şi societate) şi despre
realitatea subiectivă (psihic, gândire)” (5),
ci dorim să facem o mediatizare continuă a puterii acestei lumi a
sonorităţilor, şi să sperăm într-o redirecţionare a înseşi artei muzicale spre
alte categorii estetice decât cele predominante în prezent (urâtul, grotescul,
tragicul), provocatoare de frică, angoasă şi groază, spre armonie şi progres:
“Muzica, spune CL. LEVI-STRAUSS, este supremul mister
al ştiinţelor omului, spre care ele ţintesc şi care deţine cheia progresului
lor” (6).
Perspectivele acestei arte pot fi întrevăzute cu
claritate în acest moment în care toate ştiinţele şi religiile tind spre o
elevare spirituală a omului modern, al cărei start ar trebui să înceapă în
primul rând cu o igienă a sunetelor şi/sau sonorităţilor ambientale.
Bibliografie:
- Adorno, W. Theodor, Philosofie de la nouvelle musique, Paris, É. Gallimard, 1962
- Boulez, Pierre, Penser la musique aujourd’hui, Éd. Gonthier, C. B. Schott’s Söhne, Mayence, 1963
- Cezar, Corneliu, Introducere în sonologie, Bucureşti, Editura Muzicală, 1984
- Chomsky, N., Language and mind, New York, Harcourt and Brace, 1968
- Cocoru, Daniel, 20 de ştiinţe ale secolului XX, Bucureşti, Editura Albatros, 1981
- Stravinski, Igor, Thoughts of an octogenarian, în Contemporary composers on contemporary music, New York, Ed. Elliot Swartz and Barny Childs, Holt Rinehart and Winston, 1
(1) Cocoru, Daniel, 1981, 20 de
ştiinţe ale secolului XX, Bucureşti, Ed. Albatros, p. 40
(2) Stravinski, Igor, 1967, Thoughts
of an octogenarian, în Contemporary
composers on contemporary music, New York, Ed. Elliot Swartz and Barny
Childs, Holt Rinehart and Winston
(3) Cezar, Corneliu, 1984, Introducere în sonologie, Bucureşti, Ed.
Muzicală, p. 98
(4) Cezar, Corneliu,op.cit., Cuvânt introductiv, p. 7
(5) Idem, p. 97
(6) Idem, p. 65
