Muzică / Music
Rubrica / Box: nr. 1 Articole - Studii /
Articles - Studies
2013.07.01. Luni / Monday
Oradea, Sesiunea de comunicări științifice a
Facultății de Arte - Universitatea din Oradea
Autor / Author: Boros-Konrád Elisabeta
Conf.univ. Dr. Universitatea Creștină Partium
- Facultatea de Muzică
BIRTALAN JÓZSEF CÂNTECE DE NUNTĂ, COR DE FEMERI, VERSURI
POPULARE
JÓZSEF BIRTALAN WEDDING SONGS FOR WOMEN’S
CHOIR BASED ON FOLK CHANT
LAKODALMAS ÉNEKEK, NŐIKARRA, NÉPI SZŐVEG
Keywords:
wedding
songs, pentatonic and modal stucture, melismatic, fillers, shouting
Cuvinte cheie:
repertoriu de nuntă, pentatonic, modal, melismatic, silabe
de înlocuire a textului
Abstract:
József
Birtalan, Hungarian composer born in Romania, adapts Transylvanian Hungarian
and Moldavian Csángó folklore to choir or choir and instrumental suites. The
paper focuses on Wedding Songs for
Women’s Choir, a suite based on folklore texts, offers a rendition of
Transylvanian folklore songs. From an ethnomusicological point of view, the
songs reflect the most important stages of a wedding: the bride saying farewell
to her parents, leaving parents’ home, on her way to the bridegroom’s house. The
author confesses that the songs have not been collected by him, but taken over
from various published collections. The suite Wedding Songs for Women’s Choir, published at Editura Muzicală,
Bucureşti, 1976, is bilingual, Hungarian and Romanian.
Rezumat:
József
Birtalan – compozitor maghiar originar din România – este preocupat de
prelucrarea tezaurului folcloric maghiar din Transilvania şi al ceangăilor din
Moldova. Suita corală intitulată Cântece
de nuntă prelucrează cântece populare caracteristic ardeleneşti.
Etnomuzicologic, melodiile aparţin repertoriului de nuntă: cântecul miresii,
plecarea miresei de la casa părintească, cântece de drum spre casa mirelui,
căntece de petrecere. Melodiile prelucrate, conform mărturisirii autorului, nu
sunt culegeri proprii, ele provin din diverse culegeri tipărite. Suita Cântece de nuntă pentru, apărută la
Editura Muzicală, Bucureşti, 1976, este bilingvă, având text în limba maghiară
şi română.
Article / Articolul:
Din perioada cursurilor doctorale am fost preocupată de studiul
privind activitatea compozitorilor maghiari din România, trecând în revistă şi
analizând creaţia vocal-instrumentală a acestora. Subiectul mai multor
studii proprii recente se referă la creaţia
corală şi vocal-intrumentală a lui József Birtalan, bazate pe prelucrări folclorice.
József
Birtalan (10 noi. 1927, Boghiş, jud. Sălaj – ), compozitor, dirijor coral,
pedagog muzical maghiar din România, îmbină în mod individual ethosul
cântecului popular maghiar cu mijloacele de exprimare ale muzicii contemporane.
Parte semnificativă a vastei sale activităţi componistice, dirijorale şi pedagogice îl leagă
pe Birtalan de oraşul Târgu-Mureş (1956-2000). Din această perioadă se
datează şi suita de prelucrări folclorice intitulată Cântece de nuntă, Cor de femei, Versuri populare [Lakodalmas
énekek, Nőikarra, Népi szöveg].
Scopul studiului prezent este identificarea şi analiza etnomuzicologică a
cântecelor populare prelucrate în suita corală Cântece de nuntă [Lakodalmas
énekek] de József Birtalan şi modalitatea de prelucrare a acestor cântece. Identificarea vizează prezenţa melodiei, ori a unei variante
apropiate în materialele ştiinţifice de referinţă, prin care se autentifică
originea populară, pe când analiza are scopul
de a depista cele mai semnificative trăsături ale melodiei, pe baza cărora se
stabileşte stratul stilistic folcloric, demonstrând astfel valoarea documentară
a melodiei. Pe lângă acestea, caracteristicile structurale ale
cântecului popular, precum şi atmosfera conţinutului literar, au efect asupra
modului de prelucrare, ca de exemplu modul de execuţie şi tehnica prelucrării:
ritmul parlando permite o structură polifonică şi posibilitatea imitaţiei, iar
la tempo giusto se aplică o structură omofonică.
În
prelucrările sale folclorice Birtalan nu aminteşte de sursa melodiilor. La
întrebarea noastră în acest sens a răspuns, că nu are culegeri folclorice
proprii, fiecare melodie a preluat-o din diferite culegeri. În prelucrările
sale apar mai multe melodii de sursă neidentificată, inexistente în culegerile
etnomuzicologice de seamă studiate de noi. Astfel putem presupune, că ele
provin din culegeri locale ale vremii, care nu ne-au stat la dispoziţie.
Suita
corală Cântece de nuntă a fost
compusă în anul 1974, prezentată de Corul de Femei al Filarmonicii şi a
Institutului Pedagogic din Târgu-Mureş în anul 1975, apărută în tipar în 1976
la Editura Muzicală Bucureşti. Partitura, pe lângă versurile maghiare, conţine
şi traducere în limba română.
Suita corală Cântece de nuntă [Lakodalmas énekek]
Partea 1. Plâng mioare [Bőg a bárány]
Cântecul
popular se află la numărul 115 al volumului Jagamas – Faragó Cântece populare maghiare din România [Romániai
magyar népdalok], cules din zona Reghin, comuna Aluniş (jud. Mureş).
Melodia
este pentatonică de stare minoră, patru rânduri melodice. Sistemul cadenţial
este 4 b3 b3 1.
Structura
metrică-ritmică a acestei melodii, fără certitudine, derivă din tiparul de 11
silabe, cu articularea 4+4+3. Versurile în schimb sunt de 8 silabe, astfel în
formula cadenţială se completează cu silabe de înlocuire. Pe lângă acestea, motivul
iniţial al primului rând melodic se repetă, prin urmare înlocuirea silabelor se
lărgeşte la 7 silabe: 4+4 (versul) + 4+3 (silabe de înlocuire).
Structura
ritmică, cu articularea de 2+3 poate fi notată în măsura asimetrică de 5/8.
Formulele de 5/8 sunt consecinţele „rubatoului interior” de uz general în
Ardeal, adică în versul de 8 silabe cu 4+4 valori de optimi, fiecare a patra
silabă se prelungeşte. Formulele cadenţiale trisilabice păstrează durata de
4/4, caracteristică melodiilor de 11 silabe.
Prelucrarea
cântecului este formată din 3 strofe şi Coda. În prelucrare – spre deosebire de
varianta întâlnită în sursa tipărită – în prima şi a doua măsură a melodiei, în
loc de ultimul salt de cvintă este salt de octavă.
Tonalitatea
primei strofe este mi-minor. Melodia
se află la soprană[1].
Ms. şi A. imită S. în contrapunt liber, cu deplasare ritmică, adică imitaţia urmează
cu întârziere de două optimi faţă de S. (exemplul muzical nr. 1).
În
strofa a doua, în si-minor, melodia apare
la A., la o cvartă perfectă inferioară. Vocile de acompaniament prezintă şi
aici deplasări metrice.
Ex. 1
Strofa
a treia revine Da Capo. Partea I. este încheiată cu o Codă de patru măsuri,
care readuce la S. şi A. versul final al strofei a treia. Acompaniamentul nu
mai prezintă deplasări metrice. (exemplul muzical nr. 2).
Ex. 2
Partea 2. Vine-alai [Jőnek, jőnek]
Cântecul
popular se află în volumul Jagamas – Faragó Cântece
populare maghiare din România [Romániai magyar népdalok] la numărul 282. Este una dintre cele mai cunoscute cântece
de nuntă din zona Huedin, cu localizarea în Macău (Cluj).
Melodia
populară este prelucrată cu ritm simplificat. Strofa melodică este lărgită la
cinci rânduri. Ultimul rând este o lărgire pe tonică şi cvintă, intonată cu
silabe de înlocuire (lai, lai, lai).
Astfel structura melodiei este ABCBvD, unde D este lărgirea. Sistemul
cadenţial este 4 b3 4 4 1.).
La
structura ritmică, în cadrul schemei de 8 silabe, perechile de pulsaţii se
transformă în pulsaţii ternare. De fapt acestea sunt compensări în triolete cu
raporturi de scurt-lung sau lung-scurt. Ele sunt notate de compozitor – conform
tradiţiei de notaţie etnomuzicologică – în măsura de 6/8.
Melodia
se desfăşoară pe o scară pentatonică de stare minoră, cu un sunet străin
(treapta 6).
Prelucrarea
lui Birtalan se prezintă la trei voci, dar A. pe alocuri cântă în divisi.
Tonalitatea părţii este fa#-minor,
bazat pe un substrat pentatonic.
Cele
trei strofe sunt prelucrate în două segmente. Această parte a suitei porneşte
cu o introducere de două măsuri de ostinato pe cvinte goale. Primul segment
conţine primele două strofe ale textului. Ostinatoul pe cvinte şi cvarte goale
acompaniază primele trei rânduri melodice, ca în rândul al patrulea să apară şi
în A.; cele trei voci intonează acorduri de cvarte/cvinte şi secunde în marea
majoritate a segmentului. Acordurile apărute în acompaniamentul primelor două
strofe (segmentul întâi) indică armonizare modală, pe alocuri apar acorduri
construite din trisonuri pentatonice în stare verticală: la-mi-fa# (măsura a 2-a), la-mi-sol#-si
(măsura a 3-a), la-mi-fa#-si (măsura
a 4-a), la-mi-sol#-la (măsura a 5-a,
exemplul muzical nr. 3). Prin urmare armonizarea nu utilizează acorduri
construite din terţe, ci suprapune segmentele pentatonice existente în melodie.
Un alt specific al acestei armonizări este faptul, că în primul segment, în
care se reliefează nucleul pentatonic (la-si-do#),
sunetul cel mai grav al ostinatoului este la,
tocmai pilonul primar al scării pentatonice. În ultimele două măsuri ale
strofelor 1-2 armonizarea devine de tip polifonic şi acompaniamentul se încheie
la unison.
Din
punt de vedere ritmic şi metric vocile se desfăşoară în paralel, deci
armonizarea devine omofonică.
Ex. 3
În
strofa a treia (segmentul doi) melodia de asemeni se află la vocea superioară,
acompaniamentul atât metric cât şi ritmic este paralel, are caracter omofonic.
Aici apar deja acorduri de terţe şi secunde deopotrivă, deci caracterul
pentatonic al acompaniamentului nu mai este atât de accentuat.
Partea
finală are două variante (ossia), una fiind mai simplă, cea de a doua mai
figurativă (exemplul muzical nr. 4). În ambele variante vocea cea mai gravă
readuce ritmica vocii superioare din măsura anterioară, compensând astfel
sunetele lungi ale formulei finale.
Varianta
mai simplă se încheie pe cvintele goale fa#-do#-fa#;
în cea de a doua formula finală se dezvoltă melismatic, aducând astfel o
mobilitate mai accentuată. Acordul re-fa#-sol#
ne aminteşte de prelucrarea pentatonică anterioară. Deci vocile celor două
cadenţe conclusive, respectiv melodiile acestora diferă între ele.
Ex. 4
La
sfârşitul partiturii autorul explică modul de folosire a variantelor ossia.
Prima variantă, mai decisă, se referă la cazul în care se interpretează ca
piesă de sine stătătoare, a doua variantă pregăteşte continuarea suitei.
Partea 3. Feciorul la peţit [A kapuban a szekér]
Mişcarea
de Allegro şi ritmul giusto al părţii se deosebeşte semnificativ de părţile
anterioare. Ritmul de bază este pulsaţia de optimi. Versurile sunt de 7 silabe,
ele reflectând ritmul elementar al textului. Textul, pe baza aluziilor
umoristice, poate fi considerat drept strigătură melodizată.
László
Lajtha, primul care a notat această melodie, menţionează, că acest cântec este
interpretat de femei în momentul în care zestrea miresei se aşează pe căruţă.
Cântecul se află în volumul Lajtha László Széki
gyűjtés la numărul 56, respectiv în volumul lui Jagamas – Faragó, la
numărul 228. Localizarea melodiei este zona
Câmpia Transilvaniei, comuna Sic (jud. Cluj)
Melodia
pentatonică de stare minoră este de patru rânduri, sistemul cadenţial este 5 5
5 1. Structura melodică este AAvBBcad.
Prelucrarea
are tonalitatea fa#-minor şi conţine
trei strofe. În fiecare strofă primele două versuri sunt intonate la înălţimi
nedefinite, cvasi strigate de Ms. şi A. Construcţia multivocală pe tot
parcursul prelucrării are caracter omofonic.
În
prima strofă întreaga melodie este intonată de S., iar rândurile doi şi trei se
repetă la octava inferioară în A. După un pasaj de trei măsuri urmează strofa a
doua, având aceeaşi construcţie şi acompaniament, inclusiv pasajul de
tranziţie. Astfel în aceste două strofe fiecare pereche de versuri apare de
două ori: cvasi strigat, apoi segmentul antecedent cântat cu versurile 1-2, la
sfârşit segmentul consecvent cu versurile 3-4.
Trei
rânduri din partea cântată şi acompaniamentul strofei a treia sunt identice cu
cele precedente, rândul al patrulea se amplifică cu variaţiunea melodiei la 7
măsuri, aducând nota finală la octava superioară.
Partea
se termină cu acord major (exemplul muzical nr. 5).
Ex. 5
Partea 4. Miresuca-i mîndră floare [A menyasszony
szép virág]
Cântecul
popular a fost publicat pentru prima dată de László Lajtha în volumul Széki gyűjtés la numărul 55. Localizarea
cântecului este: Câmpia Transilvaniei, comuna Sic (jud. Cluj).
Melodia
este în modul frigic, având două sunete alterate: în primul rând treapta a șasea
este alterată suitor, iar ultima măsură prezintă cadență frigică cromatizată,
cu treapta a treia alterată suitor, rezultând secundă mărită.
Rândurile
strofei melodice sunt lărgite la dimensiunea versurilor duble, de 8+8 sau 7+7
silabe. Profilul general al strofei este descendent, purtând urmele repetării
la cvintă inferioară. Acest fapt este dovedit prin ordinea cadențelor așezate
pe treptele 4 5 VII 1, unde corespondentul de cvintă a treptei 4 este VII, iar
corespondentul de cvintă a treptei 5 este 1. Melodia nu prezintă repetări la
cvintă, dar cadențele rândurilor melodice paralele – primul cu al treilea,
respectiv al doilea cu al patrulea – sunt la interval de cvintă.
Mișcarea
prelucrării este Andantino. Conţine
trei strofe, cea de-a doua fiind repetarea primei. În prelucrarea la trei voci
pe alocuri Ms. se prezintă în divisi.
În
primele două strofe cele trei voci au ritm identic în pulsație de optimi, cu
structură omofonică. În secțiunea a doua din strofa a doua pulsația vocilor din
acompaniament prin contopire se transformă în pulsații de pătrimi; mișcările
uneori sunt în paralele de terțe, alteori în mișcare opusă; ultimele patru
silabe ale strofei se sunt la unison.
În
acompaniamentul strofei a treia Ms. și A. au caracter polifonic. La începutul
rândurilor pornesc în contratimp pe timpul doi al măsurii și alternează cu
sincopă mare (exemplul muzical nr. 6).
Ex. 6
Partea
se încheie cu acord major, cu sol#,
ceea ce este fenomen obișnuit în armonizarea modală la melodiile de mod
frigian.
Partea 5. La nuntă [Nincs több kutya a faluban]
Cântecul
de petrecere din partea a 5-a are text satiric şi caracter de strigătură
melodizată. Are tempo mișcat, Allegretto
giocoso. Ritmul are la bază formule de troheu şi iamb, în măsură de 6/8.
Melodia nu apare în volumele de specialitate, este nelocalizată.
Pe
secțiunile melodice cu structura ABBcad se cântă câte două versuri,
cel de-al doilea se repetă. Scara este pentacord major.
În
prelucrare acompaniamentul de 6/8 deseori se divide și aduce formule de 3/8 în
alternanța celulelor ritmice de troheu și iamb, devenind astfel mai mișcat. Tot
în acompaniament în mai multe locuri apare contratimpul, adică imitația ritmică
se deplasează cu o optime. În urma acestora în partea finală se formează
lanțuri sincopate. Aceste mijloace acordă mișcare mai animată prelucrării,
dându-i caracter asimetric prin contrastarea celulelor ritmice de troheu și
iamb.
Prelucrarea
are cinci strofe, în care melodia este intonată de S. în strofele
unu-trei-cinci. În strofa a doua și a patra A. intonează melodia la cvintă
inferioară; toate vocile cântă silabe de înlocuire. Succesiunea strofelor aduce
schimbare de tonalitate: strofele 1-3-5 sunt în La-major, iar strofele 2-4 în Mi-major.
În
strofa a cincia revine cu acompaniament neschimbat linia melodică și textul
primelor două versuri din strofa întâia. Între motivul inițial și cel final al
rândului trei se intercalează o amplificare de structură liberă. În această
parte cu caracter jucăuș alternează frânturi melodice variate cu inflexiuni
modale, frânturi de text și silabe de înlocuire. Amplificarea agitată, definită
de motivele melodice ale rândului trei din melodia prelucrată dobândește rol de
Coda în cadrul acestei părți (exemplul muzical nr. 7).
Ex. 7
Concluzii
În
suita corală intitulată Cântece de nuntă
[Lakodalmas énekek] József Birtalan prelucrează cântece de nuntă caracteristice
diferitelor zone ale Transilvaniei, în succesiunea părților: 1) zona Reghin,
jud. Mureș, comuna Aluniș; 2) zona Huedin, jud. Cluj, comuna Macău; 3-4) zona
Câmpia Transilvaniei, jud. Cluj, comuna Sic; 5) nelocalizat. La întrebarea
noastră, dacă melodiile sunt culegeri proprii, compozitorul a relatat, că a
prelucrat melodii deja culese anterior, apărute în diverse culegeri.
Etnomuzicologic, melodiile aparţin repertoriului de nuntă: cântecul
miresei, plecarea miresei de la casa părintească, cântece de drum spre casa
mirelui, căntece de petrecere.
Patru din cele cinci melodii prelucrate aparțin
stilului vechi, având scară pentatonică, respectiv mod frigian. Cea de-a cincia
melodie aparține stratului mai nou cu ambitus restrâns și are caracter major.
Dinamica
ciclului urmărește schema suitei de dansuri. Ordinea mișcărilor este: Allegro
moderato, Andante, Allegro, Andantino poco rubato și Allegretto giocoso. Ordinea
tonalităților: partea I. mi-minor –
si-minor – mi-minor; partea a II. fa#-minor;
partea a III. fa#-minor; partea a IV.
mi-frigic; partea a V. La-major.
Este
de menționat, că textul suitei corale are și traducere în limba română.
Bibliografie
1.
*** Lakodalom [Nunta]. A Magyar Népzene Tára, III. A-B [Corpusul Muzicii Populare Maghiare,
III. A-B]. [redactat de] Kiss Lajos, Akadémiai Kiadó, Budapest, 1955
2.
Jagamas János: Magyaró énekes népzenéje [Muzica
populară vocală din Aluniș]. Kriterion, Bukarest, 1984
3.
Jagamas J. – Faragó J.: Romániai magyar népdalok. (Közzéteszi Jagamas-Faragó) [Cântece
populare maghiare din România (publicate de Jagamas-Faragó)]. Kriterion
Könyvkiadó, Bukarest, 1974
4.
Járdányi Pál: Magyar népdaltípusok I-II [Tipurile cântecelor populare maghiare
I-II]. Akadémiai Kiadó, Budapest, 1961
5.
Kodály Zoltán: A magyar népzene (a példatárt
szerkesztette Vargyas Lajos) [Muzica populară maghiară (Colecţia redactată de
Vargyas Lajos)]. Zeneműkiadó, Budapest, 1971
6.
Lajtha László: Széki gyűjtés [Culegere din Sic].
Zeneműkiadó Vállalat, Budapest, 1954
7.
Szenik Ilona: Népzenetudományi jegyzet.
Magyar és román népzene [Suport de curs de etnomuzicologie. Muzica populară
maghiară și românească]. Kolozsvár, 1998
Partitură
1.
Birtalan József: Cîntece de nuntă, Cor de femei, Versuri
populare – Lakodalmas énekek, Nőikarra, Népi szöveg. Editura muzicală, Bucureşti, 1976
[1] Denumirea vocilor în continuare se va prescurta cu S. (soprană), Ms.
(mezzosoprană) şi A. (alto).
