Muzică / Music, Rubrica / Box: Articole -
Studii / Articles - Studies
2014.03.01 Sâmbătă / Saturday Oradea
Sesiunea de comunicări științifice a
Facultății de Arte - Universitatea din Oradea
Autor / Author: Stela Guțanu
Redactor / Editor: Anca Spătar
Lect.univ. Dr. Universitatea din Oradea -
Facultatea de Arte
GENUL DE BALADĂ
ÎN CREAŢIA LUI FREDERIC CHOPIN
THE BALAD GENRE IN FR. CHOPIN'S CREATION
Keywords:
Chopin, the ballad, ballad genre,
music, composer, polish composer
Cuvinte cheie:
Chopin, balada, genul baladei, muzică, compositor,
compozitor polonez
Abstract:
During the 19th century Polish literature, the ballad genre was mostly
an expression of national patriotic songs. Chopin was very impressed with and
attracted to the Polish ballad writer Mitkevici. Mitkevici’s ballads matched
perfectly the composer’s temperament and talent and also the main theme of his
works, however Chopin the creator felt he was not represented by the vocal
ballad genre and was not interested in it. He then introduced a new
instrumental music genre, namely the instrumental ballad, genre in which he
fully managed to express, through music, the contents of the literary texts. By
creating his ballads for piano, the composer used the most representative
expressiveness features of a ballad: the emotional, epic-narrative nature, real
and fantastic character combination, the use of opposing thematic fragments and
the dramatic climaxing resolution at the end of the work.
*
Genul de baladă,
atât în literatură cât şi în muzică, a înflorit în perioada romantismului.
Temelia genului de baladă a fost pusă încă în perioada renaşterii şi şi-a găsit
recunoaşterea atât în muzica de curte cât şi în muzica mediului rural.
În secolul al
XVI-lea s-a produs o bruscă rupere sau diferenţiere între genul de baladă de
curte şi genul de baladă populară. Cea de curte era foarte cunoscută cu titlul
de «ballade» şi şi-a atins culminaţia dezvoltării sale în Franţa, iar cea
populară s-a dezvoltat în Anglia. Redescoperit la răscrucea a două epoci, genul
de baladă şi-a cunoscut împlinirea în creaţia scriitorilor şi a compozitorilor
secolului al XIX-lea. În el găsim atât chipurile fantastice, atât de agreate şi
solicitate de către romantici, cât şi fuziunea muzicii cu poezia.
Genul de baladă a
avut un rol deosebit în creaţia lui Frédéric Chopin. Compozitorul, polonez de
origine, şi-a iubit foarte mult patria şi poporul său. Toată această dragoste a
exprimat-o prin muzica sa.
În secolul al
XIX-lea în literatura poloneză genul de baladă s-a manifestat ca o formă de
exprimare a gândurilor naţionale patriotice. Legendele vechi şi moştenirea
istorică naţională au constituit materialul literar artistic care întruchipa
ideea independenţei naţionale. Chopin era foarte impresionat şi atras de
baladele scriitorului polonez Mickiewicz. Ele aveau un conţinut patriotic
revoluţionar şi un caracter romantic de exprimare, plin de emoţii şi sentimente
pentru patrie. Baladele lui Mickiewicz se potriveau perfect cu firea şi
talentul compozitorului precum şi cu tematica principală a creaţiilor sale,
însă genul de baladă vocală nu era ceea ce-l reprezenta şi-l interesa pe
Chopin-creatorul. El introduce un nou gen în muzica intrumentală şi anume,
genul de baladă instrumentală, gen în care compozitorul a reuşit din plin să
exprime prin intermediul muzicii conţinutul textului literar.
Chopin a scris
patru balade:
- 1831-1835 - Balada,
g-moll op.23
- 1836-1839 - Balada,
F-dur op.38
- 1840-1841 - Balada,
As-dur op.47
- 1842-1843 - Balada,
f-moll op.52
Creând baladele
sale pentru pian, compozitorul a utilizat cele mai principale caracteristici de
expresivitate ale genului de baladă şi anume: caracterul emoţional,
epic-narativ; intercalarea chipurilor reale cu cele fantastice; utilizarea
fragmentelor tematice contrastante şi rezolvarea dramatică culminantă la
sfârşitul creaţiei. Balada instrumentală a lui Chopin, bazată pe o organizare
clară a materialului muzical, pe atmosfera emotională şi pe structura
subiectului baladei, a dat naştere unui nou stil în muzica instrumentală -
“stilul de balada“ instrumentală. Influenţa “stilului de baladă” se răsfrânge
atât asupra tipului tematicii cât şi asupra particularităţilor dezvoltării
creaţiei.
Influenţa acestui
stil se resimte în câteva dintre creaţiile de alt gen ale compozitorului, cu
precadere în Fantezia f-moll.
Baladele lui Fr.
Chopin sunt îmbogăţite cu fragmente tematice de un contrast puternic.
Un astfel de
caracter contrastant nu-l întâlnim nici în cele mai dramatice sonate şi
simfonii ale compozitorilor clasici vienezi. Fragmentele tematice contrastante
sunt amplasate pe două planuri total diferite creând contrastul maxim cum ar
fi: realul şi fantasticul; cerul şi pământul. Drept exemplu ne serveşte
introducerea inopinată în Andantino a
Presto-ului con fuoco în Balada F-dur
op. 38.
Un interes
deosebit prezintă felul în care compozitorul efectuează fuziunea acestor
contraste, de regulă se produce în repriza comprimată. Drept exemplu ne
serveşte repriza Baladei As-dur op. 47.
Chipul
povestitorului popular se reflectă în începutul baladelor şi poartă un caracter
epic, narativ, liniştit. Spre exemplu primele măsuri ale Baladei g-moll op.23 creează impresia de prolog.
Caracterul verbal
care se resimte în unele teme muzicale denota legătura baladei instrumentale cu
începutul său poetic (mă refer la genul de baladă vocală de la care a derivat).
Fiecare baladă se
caracterizează prin structura şi prin felul său de formare muzicală. Spre
exemplu, prima baladă ce poartă un caracter teatral-dramatic, se apropie ca şi
structură de forma de Allegro de
sonată, iar în balada a patra, care are un caracter eroic pătruns de poetica
naturii, un rol deosebit îl are dezvoltarea variaţională. Nici una din cele
patru balade nu are forma de sonată ca atare, însă legătura de rudenie cu ea se
manifestă prin diverse procedee:
- prezenţa
temelor contrastante
- conturul clar
al expoziţiei, dezvoltării şi al reprizei
- planul tonal
asemănător cu cel al sonatei
- planul tematic
asemănător cu cel al sonatei (prezenţa temei principale, temei de legătură şi a
temei secundare).
Combinând
elementele formelor: de sonată, de rondo, a temei cu variaţiuni şi a celei
tripartite, Chopin a creat un nou tip de compoziţie liberă a baladei.
Din punct de
vedere al structurii chipului emoţional, toate cele patru balade fac parte din
grupul creaţiilor celor mai emotive din întregul tezaur componistic al
compozitorului. Ele denotă prin aceasta şi existenţa unui nivel superior în
evoluţia tehnicii pianistice. Coloristica timbrală şi puterea sonoră cerută din
partea interpretului pentru interpretarea baladelor, precum şi evidenţierea
interpretativă a multiplelor teme melodice ce se suprapun în balada a patra,
denotă complexitatea interpretativă a creaţiilor. Ascultând baladele lui
Frédéric Chopin, uiţi că asculti doar un singur instrument - pianul, pentru că
in faţă ţi se deschide o lume imensă, deosebită, plină de emoţii şi culori.
